marți, 15 februarie 2011

It hasn’t been that long or has it?



Vreau sã cred ca nu am dispãrut fãrã folos zilele acestea insã orice tanti , care se respectã,  necesitã din când in când a time of her own or for herself . Mã intineresc sufleteşte! M-am inscris la un curs de reeducare şi indreptare a minţii şi a spiritului insã nu mã delectez chair din toate.
 
Notã : N-am ajuns sã gust nici din vinul cu care mã tot ademeneşte Fãnelu’ Inspirelu’ ( vulpoi bãtrân….auzi la el, sculãtoare) şi nici din bomboanele Bucuria.  Dar sã fim corecţi, m-a dus baiatul …pardon…domnul la piesã de teatru : Dineu cu proşti. (masiv de genial Horaţiu Mãlãele…überLBD).  
N-am ajuns la Mişcarea Culturalã din Constanţa (fostul Motor…..ohhhh, brings back  memories…those were the days….), nu reuşesc sã-mi achit comenzile, nu gãsesc stimulare creativã şi-mi trebuie cu atât mai abitir in aceste zile. Tot mã sâcâi psihic sã  mã apuc de o dietã convenabilã, fãrã starvation  dacã se poa’şi nici de cum cosmopolitã (alea intotdeauna aduc cu procesele de malnutriţie). 

Nu era momentul de lux  sã-mi petrec acest past weekend minunat in casã dar aşa ne-a fost menit. Still learning how to be patient. Dintre toate aceste neajunsuri trebuie sã existe şi satisfacţii. Şi cum stãteam şi visam cu ochii deschişi, lungitã-n pat (deh, avem timp pentru muncã şi spetealã toata viaţa) mi s-a intrezãrit un gand  sã-nşir intr-o listã invizibilã şi imaginarã toate lucrurile care-mi aduc satisfacţie revigorantã, energie vitalã, declectare trupescã si 15 secunde de veselie exhaustivã, in clipele lunii Februarie.

Am sã incep cu mini-lista cu cãrti de care sunt mândrã sã anunţ pe aici, pe undeva, ca are un mare checked in dreptu-i. 3 romane şi 2 nuvele semnate Francis Scott Fitzgerald (acum Marele Gatsby e in 2 variante la mine in minte şi altfel digerat ). Oscilez intre mâna stangã şi cea dreaptã : intre Ileana Vulpescu şi Charles Dickens dar am sã vã fac cunoscut verdictul la un moment dat.

Imi tot storc creierii cu o nouã idée sau mãcar o jalnicã idée despre ce v-a conţine noul articol din Revista Atelierul, caut sã iau interviuri insã atletismul nu a fost un sport la care sã excelez. Fãrã performanţe…fãrã sorţi de izbândã. Incerc sã ţin pasul şi la secţiunea  “artizan incununat cu talentul scriiturii” pe celãlalt blog, nici aici nu mã ajut prea mult dar …hei…recuperãm in a good day for science, right?

Ma bate un mare gând de o a doua facultate. FlashNews : din vara anului 2011, toate facultãţile sunt obligate sã scoatã examenul de admitere…which means, concurs de dosare sper sã se ceara notele din liceu şi media de la bac astfel existã mai multe şanse şi vom lucra in branşe afiliate, pupi drag :)

Beau argilã..da da! Nu mã ung insã cu nãmol. Nu-i sezon de Techirghiol şi nu! la Mamaia nu e ca in Bahamas. Aici fixativul iarna face ţurţuri pe firele de pãr, ingheaţã rãdãcina.. Benefice remedii. Detoxifiere şi scoaterea rãului din organism insã nu stiu dacã are rol şi de inãlbitor bio conceput special pentru vãlul palatin…muhahahah…a lack of modesty..

Am inlocuit momentan vodka cu berea şi cu shot-uri. Nu conteazã ce pun in ele atâta timp cât iţi incãlzesc starea de spirit. Fetele cu care mã trosnesc sunt campioane la licori bahice şi-mi place mult :))) Asta nu inseamnã ca ne inscriem la AA..prea curând…iar Pulse-ul se bucurã de noi şi ce-i mai place la concerte. Avem noroc de iz de capetalã la mal de mare pe sezon de timpurie primavarã.

Doua povestiri de asearã

Pe când mã indreptam spre cafenea, pe partea dreaptã a bdvl Tomis intrezãresc ceva de culoarea bomboanei de fondant. DB Dress Boutique. Un mic magazin cum numai in ţãri strãine mai vezi doar pentru fete cochete. Pun rãmãşag, cã preţurile sunt pe mãsurã, doar chiriile sunt mari şi suntem totuşi intr-o zonã plinã de vitrine. Am sã aflu mai multe şi poate ve-ţi citi şi un articol  in premierã pe blog şi in revista Atelierul.

Şi cum am adormit pe la o orã micã, visai cum râdeam, dragul meu,  şi cum tu erai extaziatã de câte lucruri frumoase se gãsesc in noul oraş unde te-ai mutat şi mi se fãcu dor de râs nebun pana la lacrimi…aşa cu tine…de poveşti şi  de rodul neimblânzit al imaginaţiei noastre. Şi tare mi-ar plãcea sã se facã vreme de venit acasã…chiar şi pentru un weekend…
Nu stiu dacã expunerea listei m-a golit de dorinţa de a continua sau dacã am fãcut bine relatându-vã-o.
Mii de pupici celor care reuşesc sã citeascã pana la capãt aceste paragrafe. You are my supporters :P
Ne revedem curând!

P.S. Sa nu uit de anul iepurelui de metal. Mana cere, nu mai bate!

Revenim cu ce ne mai place!