Au trecut saptamani grele, plina de lacrimi, sange si sudoare. De rufe si corp nespalat, de nervi si crize, de plecat de acasa pe minus multe grade, de formatat laptop cu tot cu lucrarea de disertatie, de trenuri dus si intors, de examene de cate 4 ore intr-un excel si outlook mai putin utilizat dar nu imposibil, de nesomn, de placeri marunte, de ploi si iarna. Intr-un final termin un alt numar de pagini dintr-un capitol...nu stiu unde incepe viitorul after...nu preconizez cum se incheie trecutul.
Am sters praful din biblioteca, am luat fiecare care carte si am deschis-o recitind pasaje mai putin una. Am ferit-o de lumina zilei pastrand-o doar in proiectia memoriei mele, fiindu-mi frica sa nu se sparga, sa nu se faca scrum doar dintr-o atingere. But....sunt intr-o realitate de basm si nu intentionez sa ies. E liniste si percep fiecare glas din fiecare minte fara sa fiu nevoita sa rotesc personajele ce locuiesc in cladirea sternului meu. Nici macar ele nu vor sa scoata capul si sa-si exercite drepturile. Ma infior de cate ori ating cate un cuvant, inima o ia razna de cate ori miros filele ingalbenite. Uneori e un carusel, alteori e cald dar in final e necesitatea iubirii ce-mi lipsea cel mai mult. M-am gandit la casatorie, la copii, la ideea de a-mi imparti viata alaturi de "cineva", de a o lua de la inceput intr-un alt segment, pe un alt teriotoriu, intr-o alta viziune, cu alt miros de iarba, cu o alta structura a apei...M-am gandit la responsabilitatea fata de ceilalti si la visurile puse deoparte , la ce as vrea sa reiau, la ce as vrea sa pastrez, la ce as vrea sa pierd...M-am gandit la familie si cum as vrea sa-i regasesc cand ma voi intoarce dupa ani si singurul cuvant pe care l-am rostit a fost "sanatosi". Dar as mai vrea sa fie si fericiti, sa le straluceasca soarele in ochi, sa se bucure necontenit de nepoti si de viata prezentului.
Intr-un final, m-am gandit la noi doi amandoi...numai tu poti sa astepti cand zbor acasa...numai tu cu ochii tai verzi si buze gustoase...
