Depresia has a mind of its own

Ar trebui sa incep sa mai scriu si cate ceva pe aici dar nu-mi vine, sincer...Sunt in mijlocul unei depresii de zile mari de ceva timp incoa'. Nu stiu sa ies din ea, nu stiu cum am intrat in ea sau ea in mine si nu stiu daca o sa mai iasa din mine. Am tot amanat scrisul de frica sa nu infectez pagina de blog dar...fuck it! azi mi-am zis ca tre' sa sufere si ea. sa vaza, draga, cum e sa nu-ti vina sa faci nimic, sa te simti mai mult sau mai putin ca un freak cand dupa zile si nopti (ma gandesc la tineee, doar la tine ma gandesc) de stat in casa, mai iesi si tu putin in lume sa socializezi, sa te mai vezi cu un prieten drag, sa crezi ca te mai saluta un cunoscut cand defapt el a salut o alta persoana cu care are mai multe in comun (sau e la gandul ca poate o fute) decat cu tine si sa te simti putin ridicol in aceasta pozitie dar sa-ti spui "ehhh, lasa e doar una din zilele alea. o sa treaca". Iti vine sa dai cadoo noru' cu tot cu furtuna si ploaie primei persoane pe care o vezi pe strada (poate la el coafura rezista) "Ia mai fa si tu pneumonie ca eu am facut destul. "(oricum n-o sa mi se faca mila de ala pentru ca...in fact, i really don't like people)
Nici indreptatul parului nu-mi mai da o senzatie de bine...Si tot zic ca maine dimineata nu o sa ma mai tarasc din pat dar si "maine" asta e tot un cacat zi (a shitty day).
Vreo couple of days ago am vazut Whatever Works (nu sunt fana Woody Allen desi ii recunosc valoarea si aportul pe care l-a adus cinematografie, mai mult fana filme punct) si am zis sa incerc sa ma las in voia destinului. Inca nu s-a intamplat asta deoarece control freak-ul si lista de criterii din mine urla ca e "dreptul lor" sa ma conduca dar promit ca am sa incerc sa ma arunc de la etaj ca sa cad peste vreun tip si ala sa ma invite in oras (prin fata blocului nu trec decat vecinii mei dar cine stie...maybe someday I'll get lucky) sau ca o sa incerc varianta cu arta si sa ajung sa impart patul cu doi barbati deodata sau sa-mi dau posibilitatea de a incerca si o alta orientare sexuala (sper doar sa nu ajung vreo iubitoare prea mare de animale, d'ale curtii, ca atunci in orele de amor intens nu o sa mai aud decat "Beeee" sau "Muuuu") =))))

In colt la Paris

si tablou pe care-l are bunica-mea atarnat in casa...niciodata n-am inteles daca doamna din prim-plan tinea fan in mana sau se tzinea de puta...

place de la concorde sau mesaj codificat sau statia cu alfabet sau piata cu alfabet sau...Silence!i kill you!

si-am vazut si una bucata MonaLisa...pe partea stanga... da da!pe partea cuibului...

au uitat sa puna drapelu' ca sa ne dam seama consulatu' cui e...

mumford and sons-Little lion man

dar pentru croieli desavarsite si corect executate incercati magazinele "Tata si fiul"

Christian Labutan si picioarele Barbie

Dupa ce a creat trei versiuni de pantofi pentru pretentioasa sa "clienta" cunoscuta si sub numele de Barbie (The she), Labutan ii gaseste gleznele mult prea groase...Dezgustator! O viata pe tocuri and now what?? No more free shoes from Labutan, draga??Outrageous adica un fel de contra naturii...hmmm

Pensionare placuta..

the '60s were the best!

Epifenomenalism (se scrie greu, se retine si mai greu si este chiar dificil de pronuntat)- cica reprezinta ceea ce considera constiinta un simplu accesoriu al proceselor psihologice, a carui prezenta sau absenta nu reprezinta importanta.

Empaticalism ( mai accesebil, dar si asta se incadreaza la categoria "Inutile, inutile" si doar pentru ca el in sinea lui poarta o prea mare greutate de retinere} cea mai rationala abordare a intelegerii si linistii spirituale. Trateaza tema empatiei ceea ce este mai profunda decat simpatia...Cik empatia vine atunci cand iti proiectezi imaginatia, astfel incat simti ce simte o alta persoana...(deeeeep, nu??)
Si astea le afli doar in cateva minute dintr-un film...ce filme se facea, tatica, pe la anii '60! pfiiiuu

I was taught that I ought not to expose my inner senses...