Eh, dragã, ce e şi cu lumea asta, totul se intâmplã prea tarziu…aţi citit vreodatã povestea fetei leneşe care şi-a ascuns scobitorile sub saltea? E foarte ciudatã, mama mi-a citit-o dintr-o carte mare de fier…
Trebuie sã fie in cheia do. Aşa nu conteazã câţi bemoli şi dacã prepelicarii se inmulţesc sau nu. Dacã se stricã soneria, dacã nu curge apa la toaletã, daca poemul nu e scris, dacã se prãbuseşte lustra, dacã nu e plãtitã chiria, dacã se taie apa, dacã servitoarele sunt bete, dacã se infundã chiuveta şi gunoiul putrezeşte in gãleatã, dacã mãtreaţa cade şi scârţâie patul, dacã florile sunt atinse de manã, dacã laptele se acreşte in frigider, dacã spãlãtorul e slinos şi tapetul se decoloreazã, dacã rãsuflarea duhneşte şi degetele sunt lipicioase, dacã gheaţa nu se topeşte, dacã perdelele nu funcţioneazã, tot aia e, şi sã vinã odatã Paştele, fiindcã totul poate fi cântat in cheia do, când te obisnuieşti sã vezi lumea astfel….timpul e un cuvânt prohibit pe listã…moartea-I cea tãcutã şi timpul e obârşia.
Am fost plãtitã sã adorm in patul tãu, eu şi pielea mea, tu şi aşternuturile murdare, maşina de spãlat urla a gresie mucegãitã. Mã aştepţi?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu