Alba ca Zapada si rosu bolsevic

"Si deodata, absolut spontan, nu se stie din ce parte, se apropie o adevarata explozie. O adevarata eruptie.Spre uimirea mea, se dezlantuie spre mine un zgomot serios. De-a dreptul o bubuitura, placile solide ale pardoselii, cumparate de la rusnaci, asa-zisa faianta si teracota adusa prin Tiraspol pe bani grei, tremura acum ca un arin. Zgomotul, bubuitul, ecoul trec la vecini prin franghiile de rufe, dupa care, inevitabil, fac sa vibreze tot cartierul.
Ma uit la Angela, ma uit la cada, unde chioar pe fundul ei se indreapta spre orificiul de scurgere o piatra de simensiunea unui pumn mijlociu. Ceva respingator, traiesc un adevarat soc. Sunt uluit, raman fara orice urma de orientare. Toate conceptiile mele de pana acum despre conditia umana se prabusesc. O mie de intrebari pe care mi le pun mie, pe care i le pun Angelei.
Dar nu reusesc sa le pun, caci la o secunda in urma bolovanului are loc urmatoarea voma. De data asta, o ploaie de pietre marunte, ca boabele de pietris, poate putintel mai mari. Adica niste pietricele obisnuite, medii, ce se pot gasi la orice pas, fara efort special. Ma fut. Pizda ma-sii. Cartea Guiness. Campionatul mondial. Nowa Huta din Katowice. Fabrica de nisip. Imi bag pula in ea de lume. O domnisoara cu pietre inauntru. Domnisoara ce varsa pietre. Si mai ce. Iar eu doream sa o am. Sa i-o trag. Cutia abdominala cu pietre cubice. Apoi, dupa ce imi vin in minte si pe buze toate aceste cuvinte, fac repede semnul crucii. Mi-a ramas ceva dupa cariera mea de la ministrant la biserica Tuturor Mortilor. O anumita inclinatie spre supersitii, spre alungarea raului. Uneori imi vine in capatana ideea ca a fost mai bine ca n-am ramas acolo. Ca vesmantul meu de ministrant devenise neincapator, stramt, la tanc, inainte ca in biserici si parohii sa-si faca aparitia pedofili inarmati. Desi poate este o gandire nejusta. [....] Dar nu e asa. Iata, Angela, atarna peste cada, fara suflare. Eu astept explicatii. Fato, astept explicatii de la tine. Nu mananci carne, dar mananci pietre. Tu nu esti normala. Iti lipseste o doaga. Esti in toate mintile? Vreau sa-mi explici acum.
Iti plac pietroaiele? - ii zic usor iritat, de fapt furios pentru ca este asa de cacacioasa, incat viata mea mi se pare in clipa de fata un delir in galop, o adevarata paranoia. Ia spune, Angela, iti place sa manaci pietroaie din astea, ha? Sarace in calorii, eu te inteleg, o raritate in dieta ta, sa manaci asemenea bolovani. Otravitori, dar mama ma-sii, hranitori. Zi-i, ce fel de om esti tu. Fara istericale, fara abureli, esti nebuna din orasul Nebunilor, hai o data, marturiseste sincer!"