Cu toate ca durerile persista iar spatele meu nu stiu cat o sa mai indure, cu toate ca asteptarea ma scoate din minti, ca ar trebui sa rabd si mai mult, sa dorm mai putin, sa fiu cu deadline-ul crestat pe frunte, cu dorintile crosetate in picioare si sangele in clocot...ma tot izbesc si atunci deznadajduirea-i si mai mare. Frustrarea ca mi s-a lasat salteaua si nu pot sa-mi achizitionez alta pe credit e doar un joc al mintii. Nu mi se rup unghiile pentru ca nu-mi doresc sa creasca...nu calciul e de vina..ci mintea. Nu depresiile nu ma lasa sa muncesc ci mintea caci n-a facut un curs la seral de reeducare in frageda adolescenta.
Someday, somehow, someway you, me,us, they - we will all be survivors!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu