.....................................................

When they call your name
Will you walk right up
With a smile on your face
Or will you cower in fear
In your favorite sweater
With an old love letter

I wish you would
I wish you would
Come pick me up
Take me out
Fuck me up
Steal my records
Screw all my friends
They're all full of shit
With a smile on your face
And then do it again
I wish you would

When you're walking downtown
Do you wish I was there
Do you wish it was me
With the windows clear and the mannequins eyes
Do they all look like mine

You know you could
I wish you would
Come pick me up
Take me out
Fuck me up
Steal my records
Screw all my friends behind my back
With a smile on your face
And then do it again
I wish you would

I wish you'd make up my bed
So I could make up my mind
Try it for sleeping instead
Maybe you'll rest sometime
I wish I could

Cand toate se intampla cu un rost

Pai si cand se intampla cu un rost??

Cand incepi sa-ti dai seama ca nu te-ai chinuit degeaba sa faci o baza de date cu agentii de publicitate din orasul in care a venit primavara si cand le dai mailuri pentru a obtine un intership la ei acolo si ei te invita la o discutie. Cand realizezi ca niciun interviu nu tine 1 h si jumatate si pleci de acolo cu satisfactia ca defapt stii mai multe decat angajatorii. Cand te simti descurajata ca aia de la intership nu-ti asigura nici transport si nici nu-ti dau un minim de care sa te bucuri. Cand ti se raspunde la cate un mail de la vreun corporate si te anunta ca momentan nu sunt posturi pentru un incepator dar ca existi ca si materie fizica in baza lor de date. Cand prietenii zici ca te-au uitat dar te trezesti la un suc cu cate unul care iti da solutii incurajatoare. Cand ai crezut ca frigul ti-a garbovit oasele peste noapte dar a doua zi nu-ti vine a crede ochilor cum soarele a facut sa se nasca ca o explozie de flori si iarba din trupul tau.

"Men are not nice guys..."

Nu ma mai inteleg cu filmele. Nu mai am rabdare sa le ascult, sa privesc imaginile zbantuindu-se pe ecran, sa descopar muzica de pe fundal. Simt ca ma indepartez de lumea in care odinioara ma ascundeam. Celelalte eu-ri sunt astenice. In ce ne transformam vietuitoarele mine-lui?

"M-am gandit. Ne despartim."

Cam de cate ori am auzit-o??? de cate ori am ras? de cate ori am stiut ca plictiseala zace intre mine, intre tine, intre vantul care sufla sa ne trezeasca? nici de data asta nu mai stiu cat e adevar, cat e minciuna, cat e salbatica zvarcoleala a sufletului? de asteptat nu astept, de sperat am invatat sa nu mai cred, de iubit n-am mai iubit decat cu mainile, cu piele, cu zambetul, cu ochii, cu buzele, cu parul...altfel nu mai stiu si nu cred ca am stiut vreodata... stau in strada, cu soarele arzandu-mi scalpul, cu praful prin firele de par, cu gura intredeschisa asteptand sa ma fac scrum si lumina.

pe cand toate astea se intamplau cu un rost

Inchipuiri atârnate la uscat şi certificate vamale

Eh, dragã, ce e şi cu lumea asta, totul se intâmplã prea tarziu…aţi citit vreodatã povestea fetei leneşe care şi-a ascuns scobitorile sub saltea? E foarte ciudatã, mama mi-a citit-o dintr-o carte mare de fier…
Trebuie sã fie in cheia do. Aşa nu conteazã câţi bemoli şi dacã prepelicarii se inmulţesc sau nu. Dacã se stricã soneria, dacã nu curge apa la toaletã, daca poemul nu e scris, dacã se prãbuseşte lustra, dacã nu e plãtitã chiria, dacã se taie apa, dacã servitoarele sunt bete, dacã se infundã chiuveta şi gunoiul putrezeşte in gãleatã, dacã mãtreaţa cade şi scârţâie patul, dacã florile sunt atinse de manã, dacã laptele se acreşte in frigider, dacã spãlãtorul e slinos şi tapetul se decoloreazã, dacã rãsuflarea duhneşte şi degetele sunt lipicioase, dacã gheaţa nu se topeşte, dacã perdelele nu funcţioneazã, tot aia e, şi sã vinã odatã Paştele, fiindcã totul poate fi cântat in cheia do, când te obisnuieşti sã vezi lumea astfel….timpul e un cuvânt prohibit pe listã…moartea-I cea tãcutã şi timpul e obârşia.
Am fost plãtitã sã adorm in patul tãu, eu şi pielea mea, tu şi aşternuturile murdare, maşina de spãlat urla a gresie mucegãitã. Mã aştepţi?

Bd Mihalache..

Intoarceţi-vã, voi zile agitate, pline de hârtii, griji şi litere boldate...
"cînd eram mică visam să cumpăr un spital de nebuni
credeam că acolo nicio poveste nu e inventată
timpul respiră pe nerăsuflate"

Fairytale song

Au trecut saptamani grele, plina de lacrimi, sange si sudoare. De rufe si corp nespalat, de nervi si crize, de plecat de acasa pe minus multe grade, de formatat laptop cu tot cu lucrarea de disertatie, de trenuri dus si intors, de examene de cate 4 ore intr-un excel si outlook mai putin utilizat dar nu imposibil, de nesomn, de placeri marunte, de ploi si iarna. Intr-un final termin un alt numar de pagini dintr-un capitol...nu stiu unde incepe viitorul after...nu preconizez cum se incheie trecutul.
Am sters praful din biblioteca, am luat fiecare care carte si am deschis-o recitind pasaje mai putin una. Am ferit-o de lumina zilei pastrand-o doar in proiectia memoriei mele, fiindu-mi frica sa nu se sparga, sa nu se faca scrum doar dintr-o atingere. But....sunt intr-o realitate de basm si nu intentionez sa ies. E liniste si percep fiecare glas din fiecare minte fara sa fiu nevoita sa rotesc personajele ce locuiesc in cladirea sternului meu. Nici macar ele nu vor sa scoata capul si sa-si exercite drepturile. Ma infior de cate ori ating cate un cuvant, inima o ia razna de cate ori miros filele ingalbenite. Uneori e un carusel, alteori e cald dar in final e necesitatea iubirii ce-mi lipsea cel mai mult. M-am gandit la casatorie, la copii, la ideea de a-mi imparti viata alaturi de "cineva", de a o lua de la inceput intr-un alt segment, pe un alt teriotoriu, intr-o alta viziune, cu alt miros de iarba, cu o alta structura a apei...M-am gandit la responsabilitatea fata de ceilalti si la visurile puse deoparte , la ce as vrea sa reiau, la ce as vrea sa pastrez, la ce as vrea sa pierd...M-am gandit la familie si cum as vrea sa-i regasesc cand ma voi intoarce dupa ani si singurul cuvant pe care l-am rostit a fost "sanatosi". Dar as mai vrea sa fie si fericiti, sa le straluceasca soarele in ochi, sa se bucure necontenit de nepoti si de viata prezentului.
Intr-un final, m-am gandit la noi doi amandoi...numai tu poti sa astepti cand zbor acasa...numai tu cu ochii tai verzi si buze gustoase...

Sibiu februarie 2008