Everytime I see her collections I feel heavenly

 Ma gandesc ca poate nu aveti atat de multe accesorii BiBa :) Mie mi se lipesc constant ba de urechiuse, ba de degetuse si de cate ori dau tarcoale unui magazin din oras, ce o promoveaza pe miss Bijoux, nu rezist tentantiilor.
Cumparaturi placute si inedite, va doresc!

 http://www.bibabijoux.blogspot.com/

Da nu ma las, dom'le!

Aduceti-mi o roscata sau faceti-ma una de la primul tub coloristic ca io nu vreau sa trec treptat la shimbare!
Si lasati-mi grilajul de la bucatarie in pace ca destul l-ati fortat! Fara amprente, fara declaratii!

O glorie si unde e?

Asa uitam ce ne place..asa ne imputim noi insine viata cu resturi intrate in putrefactie si uitam ce e mainstream si ce e premium, ce e delightful si lbd, ce este de top si ce primeaza cu adevarat, aruncam accesorii de pret, colorate si ne invelim cu amintiri pufoase dar inefieciente pentru 2010. Si pana cand, sweetie-darling, sa te adancesti intr-o sticla cu licoare magica, si pana cand sa uiti sa te machiezi si sa-ti desfaci parul innodat? De acum ti-ai umplut sufletul cu amaraciune, esti self-distructive, susceptibila si pasare de noapte in casa, comportament antisocial detii, judecata aspra asupra-ti porti pana si-n ghete, dar ai uitat sa fii egosita… Ai visat prea mult timp iar acum valoarea a palit. Si daca nu exista un scop anume, o destinatie? Daca toate lucrurile nu se intampla for a reason si este doar o datorie de indeplinit aici? Daca picam la voia intamplarii? Si de ce atunci cand se intampla lucruri bune spunem “a fost soarta, asa trebuiau lucrurile sa se aseze”? Exista o logica, un asezamant? Si daca da de ce avem tendinta de a fi oameni in final?

Mi-as trai toata viata pana diseara

As vrea sa te revad macar o data...sa fie totul mai putin dificil...

I want this redhead or just wanna have the possibility of being one

My personal favourite...

Flashback, flashback, flashback, flashback

“Curând am auzit o voce interioarã pe care o cunoşteam de mult, din lungii ani pe care ii petrecusem pe câmpia scãldatã in soare. O uitasem fugind de ea şi anii o acoperiserã. Când mã culcam pe pãmânt şi muţenia lui şoptea : şi tu vei fi mut şi vei fi una cu mine. Noi doi suntem prieteni , şi te las sã trãieşti, bucurã-te dar eşti al meu. Nu acum, când eşti un copil, mai târziu….restul, viaţa care ţi-a fost datã iţi apartine, faci cu ea ce vrei, dar dacã ma uiţi, cu atât mai mare va fi surpriza dupã  ce anii vor trece, când ne vom intâlni din nou si va trebui sã-ţi dai seama ca nimic nu ţi-a mai rãmas inafarã de mine.”

Marin Preda “Viaţa ca o pradã”

Ciudat este cum toţi oamenii ce i-au trecut prin viaţã, fie cã aveau sã-i impartã paşii o bucatã bunã de vreme, fie cã erau acolo doar ca sã-l inrãdãcineze adânc in pãmântul vieţii, toţi au avut premoniţia şanţului…vieţile altora au hotãrât când ceasul sa se opreascã…

Tu m-ai facut sa doresc insula..tu m-ai facut sa vreau insula